Acest parametru este folosit pentru a declara nivelul de prioritate de la care sunt afișate mesajele.

Instalarea implicită folosește priority=high. Aceasta înseamnă că sunt afișate atât mesajele cu prioritate ridicată, cât și cele cu prioritate critică, dar mesajele cu prioritate medie și scăzută sunt omise. Dacă se întâlnesc probleme, programul de instalare ajustează prioritatea după cum este necesar.

Dacă adăugați priority=medium ca parametru de pornire, vi se va afișa meniul de instalare și veți obține mai mult control asupra instalării. Când se utilizează priority=low, toate mesajele sunt afișate (aceasta este echivalentă cu metoda de pornire expert). Cu priority=critical, sistemul de instalare va afișa numai mesaje critice și va încerca să facă ceea ce trebuie fără „gălăgie”.

Acest parametru de pornire controlează tipul de interfață de utilizator utilizată pentru programul de instalare. Setările curente posibile ale parametrilor sunt:

Interfața implicită este DEBIAN_FRONTEND=newt. DEBIAN_FRONTEND=text poate fi de preferat pentru instalările în consolă serială. Unele tipuri specializate de medii de instalare pot oferi doar o selecție limitată de interfețe, dar interfețele newt și text sunt disponibile pe majoritatea mediilor de instalare implicite. Pe arhitecturile care îl acceptă, programul de instalare cu interfață grafică folosește interfața gtk.

Stabilirea acestui parametru de pornire la 2 va face ca procesul de pornire al programului de instalare să fie înregistrat în jurnal. Setarea lui la 3 face ca shell-urile de depanare să fie disponibile în punctele strategice ale procesului de pornire (ieșiți din shell pentru a continua procesul de pornire).

Determină ca programul de instalare să trimită mesaje de jurnal către un jurnal de sistem la distanță pe gazda și portul specificate, precum și către un fișier local. Dacă nu este specificat, portul este implicit la portul syslog standard 514.

Poate fi folosit pentru a forța programul de instalare la un nivel de memorie scăzut (lowmem) mai mare decât cel pe care îl stabilește implicit programul de instalare, pe baza memoriei disponibile. Valorile posibile sunt 1 și 2. Consultați și Secțiune 6.3.1.1, „Verificarea memoriei disponibile / modul cantitate redusă de memorie”.

Împiedică programul de instalare să ofere shell-uri interactive pe tty2 și tty3. Util pentru instalațiile nesupravegheate unde securitatea fizică este limitată.

Unele arhitecturi folosesc framebuffer-ul nucleului pentru a oferi instalarea într-o serie de limbi. Dacă framebuffer provoacă o problemă în sistemul dumneavoastră, puteți dezactiva caracteristica utilizând parametrul vga=normal fb=false. Simptomele problemei sunt mesaje de eroare despre bterm sau bogl, un ecran gol sau o blocare în câteva minute după pornirea instalării.

O temă determină modul în care arată interfața de utilizator a programului de instalare (culori, pictograme etc.). Temele disponibile pot diferi în funcție de interfața folosită. În prezent, ambele interfețe newt și gtk au (în afară de aspectul implicit) o singură temă suplimentară numită tema „dark” (întunecată), care a fost concepută pentru utilizatorii cu deficiențe de vedere. Stabiliți această temă pornind cu theme=dark (există și comanda rapidă de la tastatură d pentru aceasta în meniul de pornire).

În mod implicit, debian-installer testează automat configurarea rețelei prin autoconfigurare IPv6 și DHCP. Dacă testarea reușește, nu veți avea șansa să revizuiți și să modificați configurările obținute. Puteți ajunge la configurarea manuală a rețelei numai în cazul în care configurarea automată eșuează.

Dacă aveți un router IPv6 sau un server DHCP în rețeaua locală, dar doriți să le evitați deoarece, de exemplu dau răspunsuri greșite, puteți folosi parametrul netcfg/disable_autoconfig=true pentru a preveni orice configurare automată a rețelei (nici v4, nici v6) și pentru a introduce informațiile manual.

Stabiliți la false pentru a preveni pornirea serviciilor PCMCIA, dacă acest lucru cauzează probleme. Unele laptop-uri sunt bine cunoscute pentru acest comportament greșit.

Specificați adresa URL a unui fișier de preconfigurare pentru descărcare și utilizare pentru automatizarea instalării. Consultați Secțiune 4.6, „Instalare automată”.

Specificați calea către un fișier de preconfigurare de încărcat pentru automatizarea instalării. Consultați Secțiune 4.6, „Instalare automată”.

Stabiliți la true pentru a afișa întrebări chiar dacă au fost preconfigurate. Poate fi util pentru testarea sau depanarea unui fișier de preconfigurare. Rețineți că acest lucru nu va avea niciun efect asupra parametrilor care sunt trecuți ca parametri de pornire, dar pentru aceștia se poate folosi o sintaxă specială. Consultați Secțiune B.5.2, „Utilizarea preconfigurării pentru a modifica valorile implicite” pentru detalii.

Întârzie întrebările care sunt puse în mod normal înainte de preconfigurare până după ce rețeaua este configurată. Consultați Secțiune B.2.3, „Modul auto” pentru detalii despre utilizarea acestuia pentru a automatiza instalările.

În timpul instalărilor de la consola serială sau de administrare, consolele virtuale obișnuite (de la VT1 la VT6) sunt dezactivate în mod normal în /etc/inittab. Stabiliți la true pentru a preveni acest lucru.

În mod implicit, înainte de repornire, debian-installer ejectează automat suportul optic utilizat în timpul instalării. Acest lucru poate fi inutil dacă sistemul nu pornește automat de pe astfel de suporturi. În unele cazuri, poate fi chiar nedorit, de exemplu dacă unitatea optică nu poate reintroduce suportul de stocare și utilizatorul nu este acolo pentru a face acest lucru manual. Multe unități de tipul: „slot loading”, „slim-line” și „caddy style” nu pot reîncărca automat suportul media.

Stabiliți la false pentru a dezactiva ejectarea automată și rețineți că poate fi necesar să vă asigurați că sistemul nu pornește automat de pe unitatea optică după instalarea inițială.

Stabilind această opțiune la false, sistemul de gestionare a pachetelor va fi configurat să nu instaleze automat pachetele recomandate„Recommends”, atât în timpul instalării, cât și pentru sistemul instalat. Consultați și Secțiune 6.3.5, „Instalarea sistemului de bază”.

Rețineți că această opțiune vă permite să aveți un sistem mai „ușor” (ocupă ceva mai puțin spațiu), dar poate duce, de asemenea, la lipsa unor funcții la care v-ați putea aștepta în mod normal să fie disponibile. Poate fi necesar să instalați manual unele dintre pachetele recomandate pentru a obține funcționalitatea completă dorită. Prin urmare, această opțiune ar trebui să fie utilizată numai de utilizatorii foarte experimentați.

În mod implicit, programul de instalare necesită ca depozitele arhivelor să fie autentificate folosind o cheie gpg cunoscută. Stabiliți la true pentru a dezactiva acea autentificare. Avertisment: nesigur, nerecomandat.

Stabiliți la true pentru a intra în modul de recuperare în loc să efectuați o instalare normală. Consultați Secțiune 8.6, „Recuperarea unui sistem deteriorat”.

Există două moduri de a specifica limba, țara și codificarea caracterelor de utilizat pentru instalare și sistemul instalat.

Prima și cea mai simplă este să plasați doar parametrul locale. Limba și țara vor fi apoi derivate din valoarea acesteia. De exemplu, puteți utiliza locale=de_CH.UTF-8 pentru a selecta germană ca limbă și Elveția ca țară (de_CH.UTF-8 va fi stabilită ca valoarea implicită a parametrilor regionali pentru sistemul instalat). Limitarea este că nu toate combinațiile posibile de limbă, țară și codificarea caracterelor pot fi realizate în acest fel.

A doua opțiune, mai flexibilă, este să specificați separat language (limba) și country (țara). În acest caz, locale (configurarea regională în ansamblu) poate fi adăugată opțional pentru a specifica o anumită configurare regională implicită pentru sistemul instalat. Exemplu: language=en country=DE locale=en_GB.UTF-8.

Poate fi folosit pentru a încărca automat componentele de instalare care nu sunt încărcate implicit. Exemple de componente opționale care pot fi utile sunt openssh-client-udeb (pentru a putea utiliza scp în timpul instalării) și ppp-udeb (a se vedea Secțiune D.5, „Instalarea Debian GNU/Linux folosind PPP peste Ethernet (PPPoE)”).

Stabiliți la true dacă doriți să dezactivați configurarea automată IPv6 și DHCP și, în schimb, să forțați configurarea statică a rețelei.

În mod implicit, programul de instalare va folosi protocolul http pentru a descărca fișiere din oglinzile Debian și schimbarea acestuia în ftp nu este posibilă în timpul instalărilor cu prioritate normală. Stabilind acest parametru la ftp, puteți forța instalatorul să folosească protocolul respectiv. Rețineți că nu puteți selecta o oglindă ftp dintr-o listă, trebuie să introduceți manual numele gazdei.

Poate fi folosit pentru a selecta sarcini care nu sunt disponibile în lista de sarcini interactive, cum ar fi sarcina kde-desktop. Consultați Secțiune 6.3.6.2, „Selectarea și instalarea software-ului” pentru informații suplimentare.