Debian GNU/Linux 13 funcționează pe 9 arhitecturi principale și mai multe variante ale fiecărei arhitecturi cunoscute sub numele de „savori”.

Acest document acoperă instalarea pentru arhitectura 64-bit ARM folosind nucleul Linux. Dacă căutați informații despre oricare dintre celelalte arhitecturi compatibile cu Debian, aruncați o privire la paginile Adaptările de Debian.

Aceasta este prima versiune oficială a Debian GNU/Linux pentru arhitectura 64-bit ARM. Considerăm că s-a probat suficient pentru a fi făcută public. Cu toate acestea, deoarece nu a avut expunerea (și, prin urmare, testarea de către utilizatori) pe care au avut-o alte arhitecturi, este posibil să întâlniți câteva erori. Utilizați Sistemul nostru de urmărire a erorilor pentru a raporta orice problemă; asigurați-vă că menționați faptul că eroarea se află pe platforma 64-bit ARM folosind nucleul Linux. Poate fi necesar să folosiți, de asemenea lista de corespondență debian-arm.

Arhitectura ARM a evoluat de-a lungul timpului, iar procesoarele ARM moderne oferă caracteristici care nu sunt disponibile la modelele mai vechi. Debian prin urmare, oferă trei adaptări ARM pentru a oferi cel mai bun suport pentru o gamă foarte largă de mașini diferite:

Din punct de vedere tehnic, toate procesoarele ARM disponibile în prezent pot fi rulate fie în modul endian („big” sau „little”), dar în practică marea majoritate utilizează modul „little-endian”. Toate sistemele Debian/arm64, Debian/armhf și Debian/armel funcționează numai în modul „little-endian”.

Sistemele ARM sunt mult mai eterogene decât cele bazate pe arhitectura PC bazată pe i386/amd64, astfel încât situația suportului oferit poate fi mult mai complicată.

Arhitectura ARM este folosită în principal în așa-numitele „sisteme pe cip (system-on-chip)” (SoC). Aceste SoC-uri sunt proiectate de multe companii diferite cu componente hardware foarte variate, chiar și pentru funcționalitățile elementare necesare pentru a porni sistemul. Versiunile mai vechi ale arhitecturii ARM au experimentat diferențe masive de la un SoC la altul, dar ARMv8 (arm64) este mult mai standardizat și, prin urmare, este mai ușor de implementat pentru nucleul Linux și pentru alte software-uri.

Versiunile de server ale sistemului ARMv8 sunt de obicei configurate folosind standardele Interfață de firmware extensibilă unificată (Unified Extensible Firmware Interface: „UEFI)” și Interfață de alimentare și configurare avansată (Advanced Configuration and Power Interface: „ACPI”). Acestea două oferă modalități comune, independente de dispozitiv, de a porni și configura componentele calculatorului. Ele sunt, de asemenea, comune în lumea PC-urilor x86.

Procesorul Arm64/AArch64/ARMv8 a devenit disponibil destul de târziu în ciclul de lansare Debian Trixie, așa că nu multe platforme aveau suport integrat în versiunea principală a nucleului până la momentul acestei lansări; aceasta este principala cerință pentru a avea debian-installer lucrând pe ele. Se știe că următoarele platforme sunt compatibile cu Debian/arm64 în această versiune. Există o singură imagine de nucleu, care acceptă toate platformele enumerate.

Când utilizați debian-installer pe sistemele non-UEFI, poate fi necesar să faceți manual sistemul să fie capabil să pornească la sfârșitul instalării; de exemplu, prin rularea comenzilor necesare într-un shell pornit din debian-installer. Nucleul-flash știe cum să configureze un sistem X-Gene care pornește cu U-Boot.

Suportul pentru multiprocesoare — numit și multiprocesare simetrică „symmetric multiprocessing” sau SMP — este disponibil pentru această arhitectură. Prezența a mai multor procesoare într-un singur calculator a fost inițial doar o caracteristică pentru sistemele de servere de înalt nivel, dar a devenit comună în ultimii ani aproape peste tot odată cu introducerea așa-numitelor procesoare multi-nucleu „multi-core”. Acestea conțin două sau mai multe unități de procesor, numite nuclee „cores”, într-un singur cip fizic.

Imaginea nucleului standard al Debian 13 a fost compilată cu suport SMP. De asemenea, se poate utiliza fără probleme pe sisteme non-SMP.

Suportul Debian pentru interfețele grafice este determinat de suportul subiacent găsit în sistemul X11 al X.Org și în nucleu. Grafica framebuffer de bază este furnizată de nucleu, în timp ce mediile de birou folosesc X11. Dacă sunt disponibile funcții avansate ale plăcii grafice, cum ar fi accelerarea în 3D a plăcii (3D-hardware acceleration) sau video accelerat de componentele plăcii (hardware-accelerated video), depinde de placa grafică reală utilizată în sistem și, în unele cazuri, de instalarea de binare „firmware” suplimentare (consultați Secțiune 2.2, „Dispozitive care necesită firmware”).

Aproape toate mașinile ARM au placa grafică încorporată în placa bază, mai degrabă decât să fie pe o placă conectabilă. Unele mașini au sloturi de expansiune pentru conectarea de plăci grafice, dar aceasta este o raritate. Dispozitive concepute pentru a fi fără ecran și fără grafică sunt destul de comune. În timp ce suportul de bază pentru framebuffer-ul video furnizat de nucleu ar trebui să funcționeze pe toate dispozitivele care au placă grafică, accelerarea 3D are invariabil nevoie de controlori binari pentru a funcționa. Situația se schimbă rapid, dar în momentul lansării trixie controlorii liberi pentru „nouveau” (Nvidia Tegra K1 SoC) și „freedreno” (SoC-urile Qualcomm Snapdragon) sunt disponibile în această versiune. Alte dispozitive necesită controlori care nu sunt liberi de la terțe părți.

Detalii despre plăcile grafice și dispozitivele de indicare acceptate pot fi găsite la https://wiki.freedesktop.org/xorg/. Debian 13 include X.Org versiunea 7.7.

Aproape orice placă de interfață de rețea („Network Interface Card”: NIC) acceptată de nucleul Linux ar trebui să fie acceptată și de sistemul de instalare; controlorii ar trebui să fie în mod normal încărcați automat.

Pe 64-bit ARM, majoritatea dispozitivelor Ethernet încorporate sunt acceptate și sunt furnizate module pentru dispozitive PCI și USB suplimentare.

Linux oferă suport pentru o mare varietate de dispozitive, cum ar fi mouse-uri, imprimante, scanere, PCMCIA/CardBus/ExpressCard și dispozitive USB. Cu toate acestea, majoritatea acestor dispozitive nu sunt necesare în timpul instalării sistemului.