D.3. Instalarea Debian GNU/Linux dintr-un sistem Unix/Linux

Această secțiune explică cum se instalează Debian GNU/Linux dintr-un sistem Unix sau Linux existent, fără a utiliza programul de instalare bazat pe meniu, așa cum este explicat în restul manualului. Acest Rețetar de instalare-specială a fost solicitat de utilizatorii care vor să treacă la Debian GNU/Linux de la Red Hat, Mandriva și SUSE. În această secțiune se presupune o anumită familiaritate cu introducerea comenzilor *nix și navigarea în sistemul de fișiere. În această secțiune, $ simbolizează o comandă care trebuie introdusă în sistemul curent al utilizatorului, în timp ce # se referă la o comandă introdusă în mediul chroot Debian.

Odată ce ați configurat noul sistem Debian după preferințele dvs., puteți să migrați datele de utilizator(i) existente (dacă există) la acesta și să continuați să rulați. Aceasta este, prin urmare, o instalare fără timpi de nefuncţionare Debian GNU/Linux . Este, de asemenea, o modalitate inteligentă de a trata cu mașini care altfel nu se comportă amiabil cu diferite medii de pornire sau de instalare.

[Notă] Notă

Deoarece aceasta este o procedură în mare parte manuală, ar trebui să țineți cont de faptul că va trebui să faceți singuri multe configurații de bază ale sistemului, ceea ce va necesita, de asemenea, mai multe cunoștințe despre Debian și de Linux în general decât efectuarea unei instalări obișnuite. Nu vă puteți aștepta ca această procedură să rezulte într-un sistem care să fie identic cu un sistem dintr-o instalare obișnuită. De asemenea, trebuie să rețineți că această procedură oferă doar pașii de bază pentru configurarea unui sistem. Pot fi necesari pași suplimentari de instalare și/sau configurare.

D.3.1. Să începem

Cu instrumentele actuale de partiționare *nix, repartiționați discul dur/solid după cum este necesar, creând cel puțin o partiție cu un sistem de fișiere plus altă partiție cu spațiul de interschimb (swap). Aveți nevoie de aproximativ 1012Mo de spațiu disponibil doar pentru instalarea unui sistem dirijat de la o consolă sau de 2539Mo dacă intenționați să instalați X (mai mult dacă intenționați să instalați medii grafice de birou precum GNOME sau KDE Plasma ).

Apoi, creați sisteme de fișiere pe partiții. De exemplu, pentru a crea un sistem de fișiere ext3 pe partiția /dev/sda6 (acesta este exemplul nostru de partiție rădăcină):

# mke2fs -j /dev/sda6

Pentru a crea un sistem de fișiere ext2, omiteți opțiunea -j.

Inițializați și activați spațiul de interschimb, „swap” (înlocuiți numărul partiției cu partiția de swap Debian dorită):

# mkswap /dev/sda5
# sync
# swapon /dev/sda5

Montați o partiție ca /mnt/debinst (punctul de instalare, care va fi sistemul de fișiere rădăcină (/) în noul dumneavoastră sistem). Numele punctului de montare este strict arbitrar, se face referire la el mai jos.

# mkdir /mnt/debinst
# mount /dev/sda6 /mnt/debinst

[Notă] Notă

Dacă doriți să aveți părți ale sistemului de fișiere (de exemplu, /usr) montate pe partiții separate, va trebui să creați și să montați manual aceste directoare înainte de a continua cu etapa următoare.

D.3.2. Instalați debootstrap

Instrumentul folosit de programul de instalare Debian și recunoscut ca modalitate oficială de a instala un sistem de bază Debian este debootstrap. Folosește wget și ar, dar în rest depinde numai de /bin/sh și de instrumentele de bază Unix/Linux[21]. Instalați wget și ar dacă acestea nu sunt deja instalate pe sistemul dvs. actual, apoi descărcați și instalați debootstrap.

Sau puteți utiliza următoarea procedură pentru a-l instala manual. Creați un director de lucru pentru extragerea fișierului .deb în:

# mkdir work
# cd work

Binarul debootstrap este localizat în arhiva Debian (asigurați-vă că selectați fișierul potrivit pentru arhitectura dumneavoastră). Descărcați debootstrap .deb din arhivafondului comun (pool) de pachete, copiați pachetul în directorul de lucru și extrageți fișierele din acesta. Va trebui să aveți privilegii de root pentru a instala fișierele.

# ar -x debootstrap_0.X.X_all.deb
# cd /
# zcat /ruta-completă-către-directorul-work/work/data.tar.gz | tar xv

D.3.3. Rulați debootstrap

Comanda debootstrap poate descărca fișierele necesare direct din arhivă atunci când o rulați. Puteți înlocui orice oglindă de arhivă Debian cu http.us.debian.org/debian în exemplul de comandă de mai jos, de preferință o oglindă apropiată de dumneavoastră din punct de vedere al depărtării în rețea (cât mai aproape geografic de mașina utilizată pentru instalare). Oglinzile sunt listate la http://www.debian.org/mirror/list.

Dacă aveți o imagine de instalare Debian GNU/Linux trixie montată la /cdrom, puteți înlocui o adresă URL de fișier în loc de adresa URL http: file:/cdrom/debian/

Înlocuiți ARCH cu una dintre următoarele arhitecturi în comanda debootstrap: amd64, arm64, armel, armhf, i386, mips64el, mipsel, ppc64el, s390x.

# /usr/sbin/debootstrap --arch ARCH trixie \
     /mnt/debinst http://ftp.us.debian.org/debian

Dacă arhitectura țintă este diferită de cea a gazdei, ar trebui să adăugați opțiunea --foreign.

D.3.4. Configurați sistemul de bază

Acum aveți un sistem real Debian, deși destul de slab, pe disc. Executați programul chroot în el:

# LANG=C.UTF-8 chroot /mnt/debinst /bin/bash

Dacă arhitectura țintă este diferită de cea a gazdei, va trebui să copiați mai întâi „qemu-user-static” pe noua gazdă:

# cp /usr/bin/qemu-ARCH-static /mnt/debinst/usr/bin
# LANG=C.UTF-8 chroot /mnt/debinst qemu-ARCH-static /bin/bash

După executarea programului «chroot», poate fi necesar să stabiliți definiția terminalului pentru a fi compatibilă cu sistemul de bază Debian, de exemplu:

# export TERM=xterm-color

În funcție de valoarea lui TERM, este posibil să trebuiască să instalați pachetul ncurses-term pentru a obține suport pentru acesta.

Dacă arhitectura țintă este diferită de cea a gazdei, trebuie să finalizați instalarea prin efectuarea următorului pas:

/debootstrap/debootstrap --second-stage

D.3.4.1. Creați fișierele de dispozitiv

În acest moment, directorul /dev/ conține doar fișiere de dispozitiv foarte simple. Pentru următorii pași ai instalării, pot fi necesare fișiere de dispozitiv suplimentare. Există diferite moduri de a proceda în acest sens și metoda pe care ar trebui să o utilizați depinde de sistemul gazdă pe care îl utilizați pentru instalare, dacă intenționați să utilizați un nucleu modular sau nu și de dacă intenționați să utilizați fișiere de dispozitiv dinamice (de exemplu, folosind udev) sau fișiere de dispozitiv statice pentru noul sistem.

Unele dintre opțiunile disponibile sunt:

  • instalați pachetul „makedev” și creați un set implicit de fișiere de dispozitiv statice folosind (după intrarea în mediul „chroot”) comenzile:

    # apt install makedev
    # mount none /proc -t proc
    # cd /dev
    # MAKEDEV generic
    

  • creați manual numai anumite fișiere de dispozitiv utilizând MAKEDEV

  • montați (cu opțiunea --bind”) directorul „/dev” din sistemul dumneavoastră gazdă asupra directorului „/dev” din sistemul țintă; rețineți că scripturile „postinst” ale unor pachete pot încerca să creeze fișiere de dispozitiv, așa că această opțiune ar trebui folosită numai cu grijă. De exemplu: mount -v --bind /dev /ruta-completă-la-sistemul-țintă/dev

D.3.4.2. Montați partițiile

Trebuie să creați fișierul /etc/fstab.

# editorul_favorit /etc/fstab

Iată un șablon pe care îl puteți modifica pentru a se potrivi necesităților dumneavoastră:

# /etc/fstab: informații statice ale sistemului de fișiere.
#
# file system          mount point   type    options                  dump pass
# sist. de fișiere    punct montare   tip    opțiuni                  dump pass

/dev/XXX              /              ext3    defaults                 0    1
/dev/XXX              /boot          ext3    ro,nosuid,nodev          0    2

/dev/XXX              none           swap    sw                       0    0
proc                  /proc          proc    defaults                 0    0

/dev/cdrom            /media/cdrom   iso9660 noauto,ro,user,exec      0    0

/dev/XXX              /tmp           ext3    rw,nosuid,nodev          0    2
/dev/XXX              /var           ext3    rw,nosuid,nodev          0    2
/dev/XXX              /usr           ext3    rw,nodev                 0    2
/dev/XXX              /home          ext3    rw,nosuid,nodev          0    2

Utilizați mount -a pentru a monta toate sistemele de fișiere pe care le-ați specificat în /etc/fstab sau, pentru a monta sistemele de fișiere individual, utilizați:

# mount punctul_de_montare   # de ex.: mount /usr

Sistemele Debian actuale au punctele de montare pentru mediile amovibile sub /media, dar păstrează legăturile simbolice de compatibilitate în /. Creați-le după cum este necesar, de exemplu:

# cd /media
# mkdir cdrom0
# ln -s cdrom0 cdrom
# cd /
# ln -s media/cdrom

Puteți monta sistemul de fișiere proc de mai multe ori și în locații arbitrare, deși /proc este cel obișnuit. Dacă nu ați folosit mount -a, asigurați-vă că ați montat „proc” înainte de a continua:

# mount -t proc proc /proc

Comanda ls /proc ar trebui să afișeze acum un director care nu este gol. În cazul în care aceasta eșuează, este posibil să puteți monta „proc” din afara mediului „chroot”:

# mount -t proc proc /mnt/debinst/proc

D.3.4.3. Configurarea fusului orar

Definirea celei de-a treia linii a fișierului /etc/adjtime la UTC sau la LOCAL determină dacă sistemul va interpreta ceasul mașinii ca fiind fixat la ora UTC sau la ora locală. Următoarea comandă vă permite să stabiliți acest lucru.

# editorul_favorit /etc/adjtime

Iată un exemplu:

0.0 0 0.0
0
UTC

Următoarea comandă vă permite să vă alegeți fusul orar.

# dpkg-reconfigure tzdata

D.3.4.4. Configurarea rețelei

Pentru a configura rețeaua, editați fișierele /etc/network/interfaces, /etc/resolv.conf, /etc/hostname și /etc/hosts.

# editor /etc/network/interfaces

Iată câteva exemple simple preluate din /usr/share/doc/ifupdown/examples:

################################################################################
# /etc/network/interfaces -- fișierul de configurare pentru ifup(8), ifdown(8)
# Consultați pagina de manual interfaces(5) pentru informații despre opțiunile
# disponibile.
################################################################################

# Interfața „loopback” nu mai este necesară, dar poate fi folosită dacă este
# necesar.
#
# auto lo
# iface lo inet loopback

# Pentru a utiliza «dhcp»:
#
# auto eth0
# iface eth0 inet dhcp

# Un exemplu de configurare conexiune IP statică: (rețeaua (network),
# difuzarea (brodcast) și poarta de acces/pasarela (gateway) sunt opționale)
#
# auto eth0
# iface eth0 inet static
#     address 192.168.0.42
#     network 192.168.0.0
#     netmask 255.255.255.0
#     broadcast 192.168.0.255
#     gateway 192.168.0.1

Introduceți serverul(ele) de nume și directivele de căutare în fișierul /etc/resolv.conf:

# editor /etc/resolv.conf

Un exemplu simplu de /etc/resolv.conf:

search exemplu.com
nameserver 10.1.1.36
nameserver 192.168.9.100
# sau, utilizând serverele de nume de la „Google”:
nameserver 8.8.8.8
nameserver 8.8.4.4

Introduceți numele de gazdă al sistemului dumneavoastră (2 până la 63 de caractere):

# echo DebianHostName > /etc/hostname

Și un fișier /etc/hosts bazic cu suport IPv6:

127.0.0.1 localhost
127.0.1.1 DebianHostName

# Următoarele linii sunt de dorit pentru gazde capabile să utilizeze
# protocolul IPv6:
::1     ip6-localhost ip6-loopback
fe00::0 ip6-localnet
ff00::0 ip6-mcastprefix
ff02::1 ip6-allnodes
ff02::2 ip6-allrouters
ff02::3 ip6-allhosts

Dacă aveți mai multe plăci de rețea, ar trebui să aranjați numele modulelor de controlor din fișierul /etc/modules în ordinea dorită. Apoi, în timpul pornirii, fiecare placă va fi asociată cu numele interfeței (eth0, eth1 etc.) la care vă așteptați.

D.3.4.5. Configurați Apt

Debootstrap va fi creat un fișier /etc/apt/sources.list de bază, care va permite instalarea de pachete suplimentare. Cu toate acestea, poate doriți să adăugați câteva surse suplimentare, de exemplu pentru pachetele sursă și actualizările de securitate:

deb-src http://ftp.us.debian.org/debian trixie main

deb http://security.debian.org/ trixie-security main
deb-src http://security.debian.org/ trixie-security main

Asigurați-vă că rulați apt update după ce ați făcut modificări în lista de surse (fișierul „sources.list”).

D.3.4.6. Configurați parametrii regionali și tastatura

Pentru a configura parametrii regionali pentru a utiliza o altă limbă decât engleza, instalați pachetul locales ce asigură suportul pentru localizare și configurați-l. În prezent, se recomandă utilizarea localizărilor UTF-8.

# apt install locales
# dpkg-reconfigure locales

Pentru a configura tastatura (dacă este nevoie):

# apt install console-setup
# dpkg-reconfigure keyboard-configuration 

Rețineți că tastatura nu poate fi configurată în timp ce sunteți în „chroot”, dar va fi configurată pentru următoarea repornire.

D.3.5. Instalați un nucleu

Dacă intenționați să porniți acest sistem, probabil că doriți un nucleu Linux și un încărcător de pornire. Identificați nucleele pre-împachetate disponibile cu:

# apt search linux-image

Apoi instalați pachetul nucleului ales, folosind numele acestui pachet.

# apt install linux-image-arch-etc

D.3.6. Configurați încărcătorul de pornire

Pentru a face sistemul dvs. Debian GNU/Linux să fie capabil să pornească, configurați încărcătorul de pornire pentru a încărca nucleul instalat cu noua partiție rădăcină. Rețineți că debootstrap nu instalează un încărcător de pornire, dar puteți utiliza apt în interiorul mediului chroot Debian pentru a face acest lucru.

Rețineți că aceasta presupune că a fost creat un fișier de dispozitiv /dev/sda. Există metode alternative de a instala grub2, dar acestea sunt în afara domeniului de aplicare al acestui apendice.

D.3.7. Acces de la distanță: Instalarea SSH și configurarea accesului

În cazul în care vă puteți autentifica la sistem prin consolă, puteți sări peste această secțiune. Dacă mai târziu sistemul ar trebui să fie accesibil prin rețea, trebuie să instalați SSH și să configurați accesul.

# apt install ssh

Autentificarea utilizatorului „root” cu o parolă este dezactivată în mod implicit, deci configurarea accesului se poate face stabilind o parolă și reactivând autentificarea utilizatorului „root” cu parolă:

# passwd
# editorul_favorit /etc/ssh/sshd_config

Aceasta este opțiunea care trebuie activată:

PermitRootLogin yes

Accesul poate fi configurat și prin adăugarea unei chei ssh la contul „root”:

# mkdir /root/.ssh
# cat << EOF > /root/.ssh/authorized_keys
ssh-rsa ....
EOF

În cele din urmă, accesul poate fi configurat prin adăugarea unui utilizator non-root și stabilirea unei parole:

# adduser andrei
# passwd andrei

D.3.8. Ultimele retușuri

După cum am menționat mai devreme, sistemul instalat va fi foarte simplu. Dacă doriți să faceți sistemul un pic mai matur, există o metodă ușoară de a instala toate pachetele cu prioritatea standard:

# tasksel install standard

Desigur, puteți, de asemenea, să utilizați doar apt pentru a instala pachetele individual.

După instalare, vor fi multe pachete descărcate în /var/cache/apt/archives/. Puteți elibera spațiu pe disc rulând:

# apt clean



[21] Acestea includ utilitățile și comenzile de bază GNU precum sed, grep, tar și gzip.