Discurile Linux și numele partițiilor pot fi diferite de alte sisteme de operare. Trebuie să știți numele pe care Linux le folosește atunci când creați și montați partiții. Iată schema de bază de denumire:

Partițiile de pe fiecare disc sunt reprezentate prin adăugarea unui număr zecimal la numele discului: sda1 și sda2 reprezintă prima și a doua partiție a primei unități de disc SCSI din sistemul dumneavoastră.

Iată un exemplu de un caz real. Să presupunem că aveți un sistem cu 2 discuri SCSI, unul la adresa SCSI 2 și celălalt la adresa SCSI 4. Primul disc (la adresa 2) este numit atunci sda, iar al doilea sdb. Dacă unitatea sda are 3 partiții pe ea, acestea vor fi denumite sda1, sda2 și sda3. Același lucru se aplică discului sdb și partițiilor sale.

Rețineți că, dacă aveți două adaptoare de magistrală gazdă SCSI (adică, interfețe de control SCSI sau plăci (adaptoare) SCSI), ordinea unităților poate deveni confuză. Cea mai bună soluție în acest caz este să urmăriți mesajele de pornire, presupunând că modelele de unități și/sau capacitățile lor le cunoașteți.

Linux reprezintă partițiile primare ca nume de unitate, plus numere de la 1 la 4. De exemplu, prima partiție primară de pe prima unitate este /dev/sda1. Partițiile logice sunt numerotate începând cu 5, deci prima partiție logică de pe aceeași unitate este /dev/sda5. Reține-ți că partiția extinsă, adică partiția primară care conține partițiile logice, nu este utilizabilă ea însăși.