| C.5. Programe de partiționare în Debian | ||
|---|---|---|
 |
Anexa C. Partiționarea pentru Debian | 
|
| C.5. Programe de partiționare în Debian | ||
|---|---|---|
|
|
Anexa C. Partiționarea pentru Debian |
|
Mai multe varietăți de programe de partiționare au fost adaptate de dezvoltatorii Debian pentru a lucra pe diferite tipuri de discuri dure/solide și arhitecturi de calculator. Mai jos este o listă a programelor aplicabile pentru arhitectura dvs.
Instrumentul de partiționare recomandat în Debian. Acest „cuțit elvețian (briceag)” poate, de asemenea, să redimensioneze partițiile, să creeze sisteme de fișiere („formatear” în limbajul Windows) și să le atribuie punctelor de montare. NT.: în jargonul englez, «swiss army knife» = „ustensilă bună la toate”, ceea ce este în definitiv un briceag.
Instrumentul original (inițial) din Linux de partiționare a discurilor, bun pentru un guru.
Fiți atenți dacă aveți partiții FreeBSD existente pe mașina dvs. Nucleele de instalare includ suport pentru aceste partiții, dar modul în care fdisk le reprezintă (sau nu) poate face ca numele dispozitivelor să difere. Consultați Rețetarul Linux+FreeBSD (Linux+FreeBSD HOWTO).
Un instrument de partiționare a discurilor simplu de utilizat, pe ecran complet pentru noi, ceilalți.
Rețineți că cfdisk nu înțelege deloc partițiile FreeBSD și, din nou, numele dispozitivelor pot diferi ca urmare.
Unul dintre aceste programe va fi rulat implicit atunci când selectați (sau similar). Este posibil să folosiți un alt instrument de partiționare din linia de comandă pe VT2, dar acest lucru nu este recomandat.
Nu uitați să marcați partiția de pornire ca „Bootable”.
Dacă utilizați un disc dur/solid nou (sau doriți să ștergeți întreaga tabelă de partiții a discului), trebuie creată o nouă tabelă de partiții. „Partiționarea ghidată” face acest lucru automat, dar când partiționați manual, mutați selecția la intrarea din partea de sus a discului și apăsați Enter. Aceasta va crea o nouă tabelă de partiții pe acel disc. În modul expert, vi se va cere apoi tipul tabelei de partiții. Implicit pentru sistemele bazate pe UEFI este „gpt”, în timp ce pentru lumea BIOS mai veche, valoarea implicită este „msdos”. Într-o instalare cu prioritate standard, aceste valori implicite vor fi utilizate automat.
![[Notă]](images/note.png) |
Notă |
|---|---|
Când a fost selectată o tabelă de partiții cu tipul „gpt” (implicit pentru sistemele UEFI), un spațiu liber de 1 MB va fi creat automat la începutul discului. Acesta este destinat și necesar pentru a încorpora încărcătorul de pornire GRUB2. |
Dacă aveți un alt sistem de operare existent, cum ar Windows și doriți să păstrați acel sistem de operare în timp ce instalați Debian, poate fi necesar să-i redimensionați partiția pentru a elibera spațiu pentru instalarea Debian. Programul de instalare acceptă redimensionarea sistemelor de fișiere FAT și NTFS; când ajungeți la pasul de partiționare al programului de instalare, selectați opțiunea și apoi pur și simplu selectați o partiție existentă și modificați dimensiunea acesteia.
În timp ce sistemele UEFI moderne nu au astfel de limitări enumerate mai jos, vechiul BIOS al calculatorului adaugă, în general, constrângeri suplimentare pentru partiționarea discului. Există o limitare a câte partiții „primare” și „logice” poate conține o unitate.
Pe un astfel de sistem vechi de BIOS, partițiile „Primare” sunt schema originală de partiționare pentru discurile PC. Cu toate acestea, pot fi doar patru de acest tip. Pentru a depăși această limitare, au fost inventate partițiile „extinse” și „logice”. Stabilind una dintre partițiile primare ca o partiție extinsă, puteți subdiviza tot spațiul alocat acelei partiții în partiții logice. Puteți crea până la 60 de partiții logice pentru fiecare partiție extinsă; cu toate acestea, puteți avea doar o partiție extinsă pe disc.
|
|
 |
|
| C.4. Numele dispozitivelor în Linux |  |
Anexa D. Informații diverse |