Dacă calculatorul dvs. va porni de pe USB, aceasta va fi probabil cea mai ușoară cale de instalare. Presupunând că ați pregătit totul de la Secțiune 3.6.2, „Selectarea dispozitivului de pornire” și Secțiune 4.3, „Pregătirea fișierelor pentru pornirea unui stick de memorie USB”, trebuie doar să conectați stick-ul USB la un conector USB liber și să reporniți calculatorul. Sistemul ar trebui să pornească și, dacă nu ați folosit modul flexibil de a construi stick-ul și nu l-ați activat, ar trebui să vi se prezinte un meniu grafic de pornire (pe echipamentul care îl acceptă). Aici puteți selecta diverse opțiuni de instalare sau puteți apăsa pur și simplu Enter.

Dacă aveți un set de discuri optice și mașina dvs. acceptă pornirea direct de pe acestea, grozav! Pur și simplu configurați sistemul pentru a porni de pe un disc optic, așa cum este descris în Secțiune 3.6.2, „Selectarea dispozitivului de pornire”, introduceți discul, reporniți și continuați la următorul capitol.

Rețineți că anumite unități optice pot necesita controlori speciali și, prin urmare, pot fi inaccesibile în primele etape de instalare. Dacă se dovedește că modalitatea standard de pornire de pe un disc optic nu funcționează pentru echipamentul dvs., revedeți acest capitol și citiți despre nucleele alternative și metodele de instalare care ar putea funcționa pentru dvs.

Chiar dacă nu puteți porni de pe discul optic, probabil că puteți instala componentele sistemului Debian și orice pachete doriți de pe un astfel de disc. Pur și simplu porniți folosind un mediu diferit și când este timpul să instalați sistemul de operare, sistemul de bază și orice pachete suplimentare, îndreptați sistemul de instalare către unitatea optică.

Dacă aveți probleme la pornire, consultați Secțiune 5.4, „Rezolvarea problemelor din procesul de instalare”.

Pentru a porni programul de instalare de pe discul dur/solid, trebuie mai întâi să descărcați și să plasați fișierele necesare așa cum este descris în Secțiune 4.4, „Pregătirea fișierelor pentru pornirea de pe discul dur/solid”.

Pentru GRUB2, va trebui să configurați două lucruri esențiale în fișierul /boot/grub/grub.cfg:

O intrare pentru programul de instalare ar fi de exemplu:

menuentry 'Instalare nouă' {
insmod part_msdos
insmod ext2
set root='(hd0,msdos1)'
linux /boot/instalare_nouă/vmlinuz
initrd /boot/instalare_nouă/initrd.gz
}

Pornirea din rețea necesită să aveți o conexiune la rețea și un server de pornire în rețea TFTP (și probabil, de asemenea, un server DHCP, RARP sau BOOTP pentru configurarea automată a rețelei).

Configurarea serverului pentru a accepta pornirea din rețea este descrisă în Secțiune 4.5, „Pregătirea fișierelor pentru pornirea prin rețea utilizînd TFTP”.

Există diferite moduri de a face o pornire TFTP pe i386.

Când pornește programul de instalare, ar trebui să vi se prezinte un ecran grafic prietenos care afișează sigla Debian și un meniu:

Debian GNU/Linux installer boot menu

Graphical install
Install
Advanced options                            >
Accessible dark contrast installer menu     >
Help
Install with speech synthesis

	Notă
	Acest ecran grafic va arăta ușor diferit în funcție de modul în care a pornit calculatorul (BIOS sau UEFI), dar vor fi afișate aceleași opțiuni.

În funcție de metoda de instalare pe care o utilizați, este posibil ca opțiunea „Graphical install” «Instalare grafică» să nu fie disponibilă. Imaginile bi-arch au în plus o variantă de 64 de biți pentru fiecare opțiune de instalare, chiar sub aceasta, dublând astfel numărul de opțiuni.

Pentru o instalare normală, selectați fie intrarea „Graphical install” «Instalare grafică», fie „Install” «Instalare» — folosind fie tastele săgeți de pe tastatură, fie tastând prima literă (evidențiată) — și apăsați tasta Enter pentru a porni programul de instalare. Intrarea „Graphical install” «Instalare grafică» este deja selectată implicit.

Intrarea „Advanced options” «Opțiuni avansate» oferă acces la un al doilea meniu care permite pornirea programului de instalare în modul expert, în modul de recuperare și pentru instalări automate.

Dacă doriți sau aveți nevoie să adăugați parametrii de pornire fie pentru programul de instalare, fie pentru kernel, apăsați Tab (pornire BIOS), sau e apoi down arrow de trei ori, apoi end, pentru a edita linia „linux” a intrării de pornire (pornire UEFI). Aceasta va afișa comanda de pornire pentru intrarea de meniu selectată și vă va permite să o editați în funcție de nevoile dvs. Rețineți că aranjamentul tastaturii în acest moment este încă QWERTY. Ecranele de ajutor (vezi mai jos) listează câteva opțiuni posibile comune. Apăsați tasta Enter (pornire BIOS) sau F10 (UEFI boot) pentru a porni programul de instalare cu opțiunile dvs.; apăsând Esc vă va întoarce la meniul de pornire și va anula orice modificări pe care le-ați făcut.

Alegerea intrării „Help” «Ajutor» va avea ca rezultat afișarea primului ecran de ajutor, care oferă o privire de ansamblu asupra tuturor ecranelor de ajutor disponibile. Pentru a reveni la meniul de pornire după ce ecranele de ajutor au fost afișate, tastați „meniu” în promptul de pornire și apăsați Enter. Toate ecranele de ajutor au un prompt de pornire la care poate fi tastată comanda de pornire:

Apăsați «F1» pentru indexul de ajutor sau «ENTER» pentru a porni:

La acest prompt de pornire, puteți fie să apăsați tasta Enter pentru a porni programul de instalare cu opțiunile implicite sau să introduceți o comandă de pornire specifică și, opțional, parametrii de pornire. O serie de parametri de boot care ar putea fi utili pot fi găsiți pe diferitele ecrane de ajutor. Dacă adăugați vreun parametru la linia de comandă de pornire, asigurați-vă că introduceți mai întâi metoda de pornire (prestabilită este install) și un spațiu înaintea primului parametru (de exemplu, install fb=false).

Notă

În acest moment, se presupune că tastatura are aranjamentul implicit pentru „Engleză (SUA)”. Aceasta înseamnă că, dacă tastatura dvs. are un aranjament diferit (specific pentru limbă), caracterele care apar pe ecran pot fi diferite de ceea ce vă așteptați atunci când introduceți parametri. Wikipedia are o schemă a aranjamentului tastaturii din SUA care poate fi folosită ca referință pentru a găsi tastele corecte de utilizat.

Notă

Dacă utilizați un sistem care are BIOS-ul configurat pentru a utiliza consola serială, este posibil să nu puteți vedea ecranul grafic inițial la pornirea programului de instalare; este posibil să nu vedeți nici chiar meniul de pornire. Același lucru se poate întâmpla dacă instalați sistemul printr-un dispozitiv de gestionare la distanță care oferă o interfață text pentru consola VGA. Exemple de aceste dispozitive includ consola de text a „integrated Lights Out” (iLO) de la Compaq și „Integrated Remote Assistant” (IRA) de la HP. Pentru a ocoli ecranul de pornire grafic, puteți fie să apăsați „orbește” Esc pentru a obține o solicitare de pornire în modul text sau (la fel de „orbește”) apăsați tasta „H” urmată de tasta Enter pentru a selecta opțiunea „Help” «Ajutor» descrisă mai sus. După aceea, apăsările dvs. de taste ar trebui să fie reflectate în linia de prompt. Pentru a împiedica programul de instalarel să folosească framebuffer-ul pentru restul instalării, veți dori, de asemenea, să adăugați vga=normal fb=false la promptul de pornire, așa cum este descris în textul de ajutor.

Versiunea grafică a programului de instalare este disponibilă numai pentru un număr limitat de arhitecturi, inclusiv 64-bit PC. Funcționalitatea programului de instalare cu interfață grafică este, în esență, aceeași cu cea a programului de instalare bazat pe text, deoarece folosește, practic, aceleași programe, dar cu o interfață diferită.

Deși funcționalitatea este identică, programul de instalare cu interfață grafică are totuși câteva avantaje semnificative. Principalul avantaj este că acceptă mai multe limbi, și anume cele care folosesc un set de caractere care nu poate fi afișat cu interfața „newt” bazată pe text. De asemenea, are câteva avantaje de utilizare, cum ar fi opțiunea de a folosi un mouse, iar în unele cazuri mai multe întrebări pot fi afișate pe un singur ecran.

Programul de instalare cu interfață grafică este disponibil cu toate imaginile CD/DVD și cu metoda de instalare „hd-media”. Pentru a porni programul de instalare cu interfață grafică pur și simplu selectați opțiunea relevantă din meniul de pornire. Modul expert și de recuperare pentru programul de instalare cu interfață grafică pot fi selectate din meniul „Opțiuni avansate”. Metodele de pornire utilizate anterior installgui, expertgui și rescuegui pot fi încă folosite din promptul de pornire care este afișat după selectarea butonului „Ajutor” din meniul de pornire.

La fel ca în cazul programului de instalare bazat pe text, este posibil să adăugați parametri de pornire la pornirea programului de instalare cu interfață grafică.

Notă

Programul de instalare cu interfață grafică necesită mult mai multă memorie pentru a rula decât programul de instalare bazat pe text: 810MB. Dacă este disponibilă o memorie insuficientă, acesta va reveni automat la interfața „newt” bazată pe text. Dacă cantitatea de memorie din sistemul dumneavoastră. este sub 780MB, este posibil ca programul de instalare cu interfață grafică să nu pornească deloc, în timp ce pornirea programului de instalare bazat pe text va funcționa în continuare. Utilizarea programului de instalare bazat pe text este recomandată pentru sistemele cu puțină memorie disponibilă.